Notificarea deschiderii procedurii: cui se comunică, ce conține, în cât timp

De ce e primul act care contează

Notificarea este documentul din care creditorii află că procedura s-a deschis și până când își pot înregistra creanțele. Un creditor care nu o primește și nu o vede publicată pierde termenul — iar consecința se întoarce în procedură ca cerere de repunere în termen și ca risc pentru practician.

E, în același timp, actul care fixează pe hârtie întreg calendarul. Datele scrise în notificare sunt cele pe care le vor citi creditorii, instanța și registrul. Dacă un termen e greșit calculat acolo, greșeala se propagă în tot dosarul.

Cine primește notificarea

• Creditorii din lista depusă de debitor — lista prevăzută la art. 67 alin. (1) lit. c) sau, după caz, cea obținută în condițiile art. 74, când procedura s-a deschis la cererea unui creditor.
• Debitorul, inclusiv atunci când el este cel care a cerut deschiderea.
• Registrul în care debitorul este înmatriculat — oficiul registrului comerțului sau, după caz, registrul societăților agricole ori registrul asociațiilor și fundațiilor — pentru efectuarea mențiunii de deschidere a procedurii.
• Reprezentanții din țară ai creditorilor cu sediul sau domiciliul în străinătate, când aceștia există.

Comunicarea se face potrivit Codului de procedură civilă. Practic, asta înseamnă corespondență cu dovadă: scrisoare recomandată cu confirmare de primire pentru creditorii cărora le trimiți individual.

Cele cinci elemente obligatorii

Art. 100 alin. (1) enumeră ce trebuie să cuprindă notificarea. Le redăm cu plafoanele legale, pentru că ele sunt limitele în care poți fixa datele concrete.

1. Termenul-limită de depunere a opozițiilor la hotărârea de deschidere, împreună cu termenul de soluționare a lor, care nu poate depăși 10 zile de la expirarea termenului de depunere. Opozițiile există când procedura s-a deschis la cererea debitorului.
2. Termenul-limită de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor — cel mult 45 de zile de la deschidere — și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă. Al doilea element e cel uitat cel mai des, deși e scris în aceeași literă.
3. Termenul de verificare a creanțelor și de întocmire și publicare în BPI a tabelului preliminar — cel mult 20 de zile de la expirarea termenului de la punctul 2 în procedura generală, respectiv 10 zile în procedura simplificată.
4. Termenul de definitivare a tabelului creanțelor — cel mult 25 de zile de la expirarea termenului de la punctul 3.
5. Locul, data și ora primei ședințe a adunării creditorilor — în cel mult 5 zile de la expirarea termenului de la punctul 3. Aici nu scrii un termen, ci o programare: locul îl alegi tu, iar creditorii vin acolo.

Judecătorul-sindic poate majora, pentru motive temeinice, termenele de la punctele 2, 3 și 5 cu cel mult 30 de zile — art. 100 alin. (2). Termenul de definitivare a tabelului nu este printre cele majorabile. Tabelul complet, cu toate temeiurile: termenele procedurii de insolvență.

Publicarea

Pe lângă comunicarea individuală, notificarea se publică — pe cheltuiala averii debitorului — în Buletinul Procedurilor de Insolvență și într-un ziar de largă circulație. Cele două nu se înlocuiesc reciproc și niciuna nu înlocuiește comunicarea către creditorii cunoscuți.

Partea de execuție: plicuri, borderouri, confirmări

Într-un dosar cu câteva zeci de creditori, notificarea nu e o problemă juridică, ci una de secretariat: același text personalizat pe fiecare destinatar, un plic pentru fiecare, confirmare de primire pentru fiecare și un borderou pentru oficiul poștal. Aici se pierde timpul, și tot aici apar greșelile care contează — o adresă sărită, un nume trunchiat, un plic fără expeditor.

Sunt trei reguli care ajută, indiferent cu ce le faci:

• Lista de destinatari se ține o singură dată, într-un loc, și din ea ies și scrisorile, și plicurile, și borderoul. Două liste care ar trebui să spună același lucru ajung, într-o zi, să spună lucruri diferite.
• Expeditorul de pe plic e calitatea, nu doar numele. „Cabinet — administrator judiciar al debitoarei X” spune destinatarului de ce primește scrisoarea înainte să o deschidă.
• Un plic pe pagină, la dimensiunea reală. Imprimanta nu comută singură pe format de plic, iar un DL tipărit ca A4 iese decalat.

Întrebări scurte